1 Martie. Semnificația Mărțișorului și istoria sărbătorii

0 36

1 martie sau Sărbătoarea Mărțișorului este ziua care marchează începutul calendaristic al primăverii.

Ziua Mărțișorului își are originile în urmă cu mii de ani, iar de această sărbătoarea s-au legat numeroase legende.

Conform vechiului calendar roman, 1 martie era prima zi a anului și momentul în care era sărbătorită „Matronalia”, ziua lui Marte, zeul războiului,

al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

Legenda Babei Dochia

Una dintre legendele din spatele acestei sărbători este legată de Baba Dochia. Se presupune că ea avea o fiică vitregă pe care nu o avea la suflet,

iar într-o zi friguroasă de iarnă a trimis-o la râu să spele o haină foarte murdară, cu gândul că nu va reuși să scoată petele.

Tânăra a încercat să spele haine, însă nu a reușit și a început să plângă. Un băiat tânăr și frumos pe nume Mărțișor i-a auzit suspinele și a întrebat-o de ce plânge.

După ce i-a povestit ce s-a întâmplat, Mărțișor i-a oferit fetei o floare cu petale roșii și albe pentru a scăpa de blestemul care o apasă.

Când a ajuns acasă, haina era curată. Bătrânei nu i-a venit să creadă, iar atunci când a văzut floarea din părul fetei a întrebat de unde o are, căci afară încă era iarnă.

Tânăra nu i-a oferit niciun răspuns, așa că Baba Dochia a plecat pe munte în căutarea primăverii. Și-a luat cu ea oile și cele 12 cojoace.

Legenda spune că în timp ce mergea cu oile prin pădure, baba torcea, iar la un moment darta găsit o para, pe care a legat-o cu un fir de lână.

Se presupune că astfel a apărut obiceiul mărțișorului. Baba Dochia a renunțat pe rând la cojoace, crezând că a venit primăvara, însă un ger năprasnic a făcut ca bătrâna și oile să înghețe. Baba Dochia și oile s-au transformat în stană de piatră, iar o mărturie a acestei legende stau rocile care se pot observa pe muntele Ceahlău.

Legenda zmeului care a furat soarele

O altă legende spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri. Iarna, un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat soarele cerului şi oamenilor.

În luptă el a fost rănit, iar sângele s-a scurs pe zăpadă. În acel loc au crescut ghiocei. Astfel, ghioceii au devenit vestitorii primăverii.

Data exactă la care a apărut acest obicei nu este cunoscută, însă la situl arheologic Schela Cladovei din județul Mehedinți au fost descoperite coleiere dacice

de care erau agățate mici pietre de râu vopsite în alb și roșu, vechi de circa 8.000 de ani.

În vremea dacilor, mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri de protecţie solară, ce aduc frumuseţe şi fertilitate,

erau purtate până când înfloreau copacii şi apoi erau agăţate de crengile acestora.

Pentru daci, roşul simboliza sângele, soarele şi viaţa, adică femeia, iar albul reprezenta claritatea apelor şi reprezenta înţelepciunea bărbatului.

Șnurul era o îmbinare a celor două culori, care simboliza armonia dintre cei doi.

Șnurul alb și roșu s-a păsatrat până în ziua de astăzi și a rămas un simbol al primării, al reînvierii naturii. De obicei, femeile poartă mărțișoarele în piept.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata