Vineri, 19 iulie, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea artistului plastic Glebus Sainciuc, portretist, cunoscut și prin colecția sa de măști din papier maché (carton presat), laureat al Premiului de Stat, Artist Plastic al Poporului, deținător al Ordinului Republicii, informează MOLDPRES.

Cu această ocazie, la Muzeul Național de Artă al Moldovei a fost inaugurată recent expoziția comemorativă „Glebus Sainciuc - 100 de ani de la naștere”. Expoziţia prezintă 100 de măști din papier-maché din colecția privată a familiei artistului, cât și lucrări de pictură și grafică din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei.

Regretatul actor și regizor Ion Ungureanu, ex-ministru al Culturii, afirma într-un interviu că Glebus Sainciuc este un om ieșit din comun. ”Maestrul, alături de consoarta sa, Valentina Rusu-Ciobanu, au debutat în 1965 la Teatrul „Luceafărul” în spectacolul „Cortina rămâne deschisă”, unde au pregătit măștile și decorul. Dinastia Sainciuc este unică de felul său în Basarabia culturală”, a remarcat Ion Ungureanu. 

În context, publicistul Vlad Pohilă sublinia că ”dacă ar fi să întocmim o listă a intelectualilor de marcă basarabeni care s-au aflat mereu în centrul atenției publice, respectiv, la temperatura maximă a prețuirii și dragostei generale, în capul acestui top imaginar ar trebui pus maestrul Glebus Sainciuc”.

Glebus Sainciuc s-a născut la 19 iulie 1919 la Chişinău. În anii 1942-1944 studiază la Facultatea de Arhitectură a Politehnicii din București. În 1947 a absolvit Școala de Arte Plastice din Chișinău.

Artistul s-a manifestat plenar ca portretist. A creat portretele unor oameni iluștri, personalități ale artei, literaturii și culturii: soprana Maria Bieșu, scriitorul Ion Creangă, plasticianul Igor Vieru,  poetul Iulian Filip ș.a. A pictat portretul cântăreței de operă Maria Cebotari în perioada când numele ei era practic interzis la noi. Este apreciat și pentru impresionanta sa colecție de măști din papier maché, circa 300 de unități. A realizat măștile pictoriței Valentina Rusu-Ciobanu, interpretului de muzică populară Nicolae Sulac, scriitorului Ion Druță, poeților Grigore Vieru, Aureliu Busuioc, Leonida Lari, Serafim Saka, Andrei Burac, a cântăreței Anastasia Lazariuc etc. Autor al mai multor lucrări de pictură și grafică, acestea au fost apreciate înalt de critici datorită originalității stilului și a talentului de a reda esența caracterelor.                        

Expozițiile personale de la Chişinău, Baku, Moscova, Odesa, Lvov, Iași, Tașkent, Cluj-Napoca, Piatra Neamț, în Franța și Belgia au fascinat atât publicul larg, cât și criticii de artă. Operele maestrului au fost prezente în expoziții de grup la Moscova (Federația Rusă), Sofia (Bulgaria), Montreal (Canada) și Paris (Franța).

Valoarea artistică a creației sale a fost apreciată prin înalte distincții de stat și diplome de excelență: Maestru Emerit al Artei (1976), titlul onorific de Artist al Poporului din Republica Moldova (1991), Cavaler al Ordinului Republicii (1999), doctor honoris causa al Academiei de Știinţe a Moldovei (2009). Operele lui Glebus Sainciuc se găsesc în colecții muzeale din Republica Moldova, România, Federația Rusă și colecții particulare din Franța, SUA, Germania, Noua Zeelandă și Suedia.

Întrebat în cadrul unui interviu despre secretul longevității sale, Glebus Sainciuc a răspuns următoarele: ”Înainte de toate, trebuie să spun că în familia noastră au fost mai mulți longevivi. Vărul meu, Dorimedont,  care a construit școli la Dolna și Vărzărești, refugiat la Brașov, a trăit 98 de ani. Tata, originar din Bălcăuți,  nu de parte de Mămăliga – 96 de ani, iar mama, din Olănești – 92. Am ajuns la vârsta mamei. Era foarte milostivă. Ea m-a învățat a ierta. Ca să trăiești mult, trebuie să fii milostiv și să poți ierta, așa cum scrie în Sfânta Scriptură”.

Glebus Sainciuc s-a stins din viață la 16 octombrie 2012, la Chișinău, la vârsta de 93 de ani. El a fost înmormântat la Cimitirul Central Ortodox de pe strada Armenească din capitală.