De ce vaccinul anti-COVID nu ne protejează pe termen lung sau întreaga viață, precum cele împotriva tetanosului sau rujeolei

0 165
  • Vaccinurile împotriva rujeolei protejează toată viaţa, imunizările împotriva varicelei protejează timp de 10 până la 20 de ani, iar vaccinurile împotriva tetanosului durează un deceniu sau mai mult.
  • De ce este nevoie de rapelul Covid-19 la şase luni de la inocularea iniţială încearcă să explice un articol din Wall Street Journal.

Un vaccin cu adevărat bun face în aşa fel încât cineva să nu se infecteze chiar dacă este expus la virus”, spune Rustom Antia, profesor de biologie la Universitatea Emory, care studiază răspunsurile imunitare. „Dar nu toate vaccinurile sunt ideale”, spune el.

Cele trei niveluri de apărare, a spus el, includ:

  • protecţia completă împotriva infecţiei şi a transmiterii;
  • protecţia împotriva bolilor grave şi a transmiterii;
  • protecţia doar împotriva cazurilor grave.

De ce depinde eficacitatea unui vaccin

Eficacitatea depinde de amploarea răspunsului imunitar pe care îl induce un vaccin, de rapiditatea cu care se descompun anticorpii rezultaţi, de tendinţa virusului sau a bacteriei de a suferi mutaţii şi de localizarea infecţiei.

Pragul de protecţie este nivelul de imunitate care este suficient pentru ca persoana să nu se îmbolnăvească. Pentru fiecare virus, acesta este diferit şi chiar şi modul în care este determinat variază.

„Practic, este vorba de niveluri de anticorpi sau de anticorpi neutralizanţi pe mililitru de sânge”, a declarat Mark Slifka, profesor la Oregon Health & Science University.

Un prag de 0,01 unităţi internaţionale pe mililitru a fost confirmat pentru tetanos în 1942, când o pereche de cercetători germani s-au expus intenţionat la toxină pentru a testa rezultatele studiilor anterioare pe animale.

„Unul dintre ei şi-a administrat singur două doze letale de tetanos în coapsă şi a monitorizat cât de bine a mers. Colegul său a făcut trei doze letale”, a declarat dr. Slifka. Niciunul dintre ei nu s-a îmbolnăvit.

Un prag pentru rujeolă a fost fixat în 1985, după ce un cămin universitar a fost expus la boală la scurt timp după o campanie de donare de sânge. Cercetătorii au verificat concentraţiile de anticorpi din donaţiile de sânge ale studenţilor şi au identificat 0,02 unităţi internaţionale pe mililitru ca fiind nivelul necesar pentru a preveni infecţia.

Anticorpii se descompun diferit în funcție de boală

În cazul acestor boli, amploarea răspunsului la vaccinuri, combinată cu rata de degradare a anticorpilor, produce răspunsuri imune durabile: Anticorpii împotriva rujeolei se descompun lent. Anticorpii antitetanos se descompun mai repede, dar vaccinul determină organismul să producă mult mai mult decât are nevoie, compensând declinul.

„Suntem norocoşi cu tetanosul, difteria, rujeola şi vaccinia. Am identificat care este pragul de protecţie. Urmăriţi declinul anticorpilor în timp şi, dacă ştiţi care este pragul de protecţie, puteţi calcula durabilitatea protecţiei. Cu Covid, nu ştim”, a declarat dr. Slifka.

Din punct de vedere istoric, cele mai eficiente vaccinuri au folosit virusuri care, în esenţă, generează imunitate pe tot parcursul vieţii.

Vaccinurile împotriva rujeolei şi a varicelei utilizează virusuri replicante.

Vaccinurile nereplicante şi vaccinurile pe bază de proteine (cum ar fi cel pentru tetanos) nu durează la fel de mult timp, dar eficacitatea lor poate fi îmbunătăţită prin adăugarea unui adjuvant – o substanţă care sporeşte amploarea răspunsului.

Vaccinurile împotriva tetanosului şi hepatitei A folosesc un adjuvant.

Vaccinurile Covid-19 de la Johnson & Johnson şi AstraZeneca folosesc adenovirus nereplicat şi nu conţin un adjuvant. Vaccinurile Covid-19 cu ARN mesager Pfizer şi Moderna, care funcţionează diferit, nu conţin niciun virus.

Efectul mutațiilor în eficacitatea unui vaccin

Complicând şi mai mult lucrurile, viruşii şi bacteriile care suferă mutaţii pentru a scăpa de răspunsul imunitar al organismului sunt mai greu de controlat.

Rujeola, oreionul, rubeola şi varicela nu suferă aproape deloc mutaţii, dar au fost descoperite cel puţin opt variante ale SARS-CoV-2, virusul care provoacă Covid-19, potrivit British Medical Journal.

„Aceasta face mai complicat ca vaccinul să funcţioneze. Urmărim mai multe ţinte în timp. De asemenea, gripa suferă mutaţii. În cazul gripei, ne-am adaptat făcând în fiecare an un nou vaccin antigripal care să se potrivească cât mai bine cu noua tulpină de gripă”, completează dr. Mark Slifka.

Vaccinurile antigripale pot oferi protecţie timp de cel puţin şase luni.

Lăsând la o parte complexitatea elaborării unui vaccin eficient pentru a combate un virus care îşi schimbă forma, unele speranţe s-au învârtit în jurul posibilităţii de a învinge Covid-19 prin obţinerea imunităţii de turmă, dar, potrivit doctorului Antia, modul în care coronavirusurile infectează organismul face ca acest lucru să fie o provocare.

„Este foarte puţin probabil ca vaccinurile să ducă la o imunitate de turmă de lungă durată pentru multe infecţii respiratorii. Imunitatea de turmă durează doar pentru o perioadă modestă de timp. Depinde de cât de repede se schimbă virusul. Depinde de cât de repede scade imunitatea”, explică medicul.

Coronavirusul se replică în două locuri din organism

O parte a problemei este faptul că coronavirusurile se replică atât în tractul respirator superior, cât şi în cel inferior.

„Avem o circulaţie bună în plămâni şi în corp, dar nu şi pe suprafeţele nărilor. Putem bloca o boală severă deoarece există anticorpi în tractul respirator inferior”, a spus doctorul Slifka.

Dar riscul de infecţii de nivel scăzut în tractul respirator superior poate persista.

În continuare, vaccinurile Covid-19 vor fi actualizate pentru a combate variantele virusului şi, potrivit cercetătorilor de la Imperial College London, următoarea generaţie de vaccinuri s-ar putea concentra, de asemenea, pe creşterea imunităţii la nivelul suprafeţelor umede ale nasului şi plămânilor.

Între timp, evitarea virusului ar putea necesita o altă doză.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata