Editorial de Victor Nichituș | 4 MARTIE 2016 – CEL MAI MARE CUTREMUR POLITIC MOLDOVENESC

0 65

În urmă cu cinci ani, pe data de 4 martie 2016, decizia Curții Constituționale a Republicii Moldova, potrivit căreia alegerea președintelui în Parlament este neconstituțională , arunca în aer întreg establishment-ul politic moldovenesc.

Știm cu toții care a fost rezultatul acestei decizii: Maia Sandu a refuzat sprijinul politic al Partidului Democrat din Moldova, pentru ca, în urma alegerilor din acel an,  Igor Dodon să devină președinte. Maia Sandu declara în toamna anului 2016 că ajutorul politic al lui Vlad Plahotniuc ar fi un măr otrăvit. Rămân la opinia avută atunci, că Maia Sandu trebuia să accepte ajutorul politic și mediatic al controversatului om politic moldovean. Dacă l-ar fi acceptat ar fi schimbat cursul istoriei în regiune.

Imediat după anunțarea veștii că șeful statului moldovean va fi ales prin alegeri directe reprezentanții opoziției parlamentare și extraparlamentare au declarat că meritul le aparține. Nici unul dintre aceștia nu s-au gândit la adâncimea crizei politice stârnite de această decizie – votul direct pentru alegerea președintelui solicită, din punct de vedere logic, puteri lărgite pentru președinte.

Liderul comuniștilor moldoveni, Vladimir Voronin, nu a fost mulțumit de decizia judecătorilor constituționali : „Curtea Constituțională și deciziile ei devin din ce în ce mai imprevizibile și mai periculoase. Trebuie să ne gândim cu toții cum să-i oprim pe acești constituționaliști cât nu-i târziu”, a spus liderul PCRM.

Și Usatâi a fost supărat: „am fost excluși pentru a doua oară din câmpul electoral”.

Nici un comentator al vieții politice moldovenești nu a intuit în acele zile cursul pe care îl lua istoria. Doar analistul politic român, Sorin Ioniță, a declarat că decizia este una „halucinantă” și „unică” în lume. „Nu mi-e clar cum şi ce va mai putea funcţiona de aici înainte la Chişinău, măcar cu un grăunte de predictibilitate”, a spus Sorin Ioniță.

Președintele, de atunci, al Parlamentului moldovean, Andrian Candu s-a arătat surprins de decizia Curții dar o va îndeplini. „Decizia Curţii Constituţionalene-a surprins, dar nu o vom comenta. Aşteptăm textul deciziei pentru a vedea ce trebuie să facă Parlamentul, pentru a duce până la capăt decizia Curţii Constituţionale. Este complicat să schimbi regulile jocului în timpul jocului. Vom revizui legislaţia subsidiară şi vom executa întocmai decizia Curţii”, a subliniat şeful Legislativului.

Notam, în urmă cu cinci ani, că agenda politică a formațiunilor politice moldovene a fost restructurată și că alianțele politice ale momentului au fost schimbate. Am fost printre puținii jurnaliști moldoveni care s-au întrebat dacă majoritatea parlamentară în frunte cu Partidul Democrat va schimba, sau nu, atribuțiile șefului statului.  Ce fel de atribuții va avea viitorul președinte – cele prevăzute de Constituția din 1994 ori cele conținute în Constituția din 5 iulie 2000?

Notam, după decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016, că legislativul moldovean va trebui să decidă referitor la împuternicirile instituției prezidențiale pentru ca societatea moldoveană să nu intre într-un război instituțional între  instituția prezidențială și cea parlamentară. Intuiam, logic, că în urma unei exercițiu electoral direct, viitorul locatar al instituției prezidențiale va solicita pârghii mai mari de putere. Acest lucru s-a confirmat în timp, atât Dodon, cât și Maia Sandu, în prezent, s-au arătat/se arată nemulțumiți de minimul de pârghii deținute de instituția prezidențială.

Chiar dacă a făcut posibil ca șeful statului să fie ales de către cetățeni, prin vot direct, Plahotniuc a păstrat republica parlamentară. El a fost cel care a luat decizia ca șeful statului moldovean să aibă responsabilități mai mici decât instituția parlamentară. De ce așa?

Dacă facem recurs la istorie vom observa că în perioada respectivă Plahotniuc beneficia de susținerea unor importante cercuri de putere de la București și avea acces la mai multe surse de informații. Decizia Curții Constituționale avea loc la doi ani distanță de anexarea Crimeei, de către Federația Rusă. Probabil, Plahotniuc a ținut cont de structura de stânga a electoratului moldovean care a adus în fruntea statului politicieni favorabili Federației  Ruse. Plahotniuc nu a vrut să ofere prea multă putere unei singure persoane care ar fi putut dezechilibra ecuația de putere existentă atunci.

Analiza făcută de aparatul de analiză politică al lui Plahotniuc a fost una relativ corectă – victoria lui Igor Dodon la prezidențiale a confirmat acest lucru.

Refuzul Maiei Sandu de a primi ajutor politic din partea Partidului Democrat din Moldova a fost începutul descreșterii puterii deținute de Plahotniuc.

Decizia alegerii prin vot direct a președintelui Republicii Moldova avea loc după cinci luni de la reținerea, pe data de 15 octombrie 2015, la prima ședință a Parlamentului din sesiunea de toamnă-iarnă, a lui Vladimir Filat. Solicitarea de retragerea a imunității parlamentare a deputatului Filat, a fost acceptată de 79 din cei 101 de deputați. Decăderea Partidului Liberal Democrat din Moldova a făcut posibilă ascensiunea Partidului Acțiune și Solidaritate în structurile Partidului Popular European.

În perioada respectivă, liderul PAS, Maia Sandu, a participat alături de Igor Dodon, Andrei Năstase și Renato Usatâi la demostrații comune de protest sprijinite indirect de oameni de afaceri aflați în Germania. Probabil, de atunci datează apropierea PAS și de alte structuri politice din Germania.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata