Editorial de Victor Nichituș | POZNA ZIARISTICA

0 55

Mi-am adus aminte de proverbul rusesc – pozna piti Borjomi. ( e tarziu sa bei apa minerala Borjomi, avandu-se in vedere ca apa minerala nu e un remediu pentru durerea de cap aparuta dupa un chef care a tinut pana tarziu). Zicala se aplica si in cazul altor situatii in care refuzam sa dam dovada de atentie si retinere si ne avatam, prea creduli, in valtoarea vietii. Bunica mea zicea ca nu vedem pragul pana cand nu ne lovim de tocul usii La o anumita varsta toti avem capul plin de cucuie, e bine ca, tineri fiind, durerea trece mai repede. Mi-am adus aminte ca presa dintre Prut si Nistru a luat apa in gura – cu exceptia mea, care am adus aminte episodul la o emisune la Publika tv – atunci cand la o emisiune a unei alte televiziuni (euro tv, imi pare) domnul Platon a recunoscut ca, in anul 2009 a finantat partidul condus de Serafim Urechean – AMN – cu un milion – dolari, euro Nu conteaza valuta, conta ca suma nu era inregistrata la administratia electorala centrala Nici o institutie media nu a facut din aceasta stire un cap de afis. Pentru ca era vorba de formarea unei coalitii care continea anexe secrete ( partajarea functiilor guvernamentale ) si pentru ca presa primise indicatii, nescrise, sa nu strice coalitiile. Nu sunt si nici nu am fost jurnalistul care sa tina lectii de morala politicienilor – sunt insa cel care tine bine minte istoria politica contemporana. Din acest motiv imi aduc aminte de momentele in care a existat doar o vaga solidaritate de breasla fata de inchiderea – in-justa si datorata presiunilor AIE – a televiziunii NIT. Care tv, da, era in siajul comunistilor, dar respecta, in linii mari, toate canoanele jurnalistice. Zic ca jurnalistii nu vad pragurile vietii pentru ca ori nu sunt atenti ori pun prea mult zel in implementarea politicilor editoriale impuse de angajator. Nici un patron nu cere sa rupi camasa, ajungi fara nasturi acasa din proprie initiativa. Avem cucuie pentru ca nu stim, in calitate de jurnalisti, sa ne aparam drepturile de breasla. Ceea ce avem in presa moldoveana se datoreaza lipsei unui sindicat comun al tuturor jurnalistilor, unul care sa ne apere, la nevoie, si care sa ne atentioneze, atunci cand ne batem joc de meserie. Nu vorbesc de incalcarea politicii editoriale a angajatorului ( caci odata ce ai fost incadrat intr-o institutie de media ti-ai dat acordul sa respecti politica acestuia) ci de compromisuri crase cu propria constiinta facute din prea mutl zel. Avem, asadar, ceea ce am/au semanat. Si nu ne spalam cu toata apa marii. Oricat de limpede ar fi ea.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata