Editorial de Victor Nichituș | ROMÂNIA ARE NEVOIE DE UN ACORD DE TIP SNAGOV PE CHESTIUNEA BASARABEANĂ

0 29

În 2015, într-un text intitulat “Maia Sandu, ultimul cartuș al basarabenilor”, George Scarlat, fost ofițer de presă al Ambasadei României la Chișinău arăta aproape sigură, desemnarea Maiei Sandu, atunci ministru al Educaţiei, la funcţia de prim-ministru al Republicii Moldova.
Era primul text apărut în presa din România în care se arăta susținere clară, pe față, pentru doamna Sandu. Autorul venea atât din zona presei, George Scarlat a activat mult timp la ziarul Ziua, dar și din zona Ministerului de Externe.
Afirm deci că actual lider al Partidului Acțiune și Solidaritate. Maia Sandu a beneficiat de susținere din partea unor importante cercuri din România. Între timp, a crescut puternic simpatia unor decidenți politici români pentru domnul Năstase. Primirea domniei sale la Palatul Victoria este dovada acestei susțineri. Un simplu consilier municipal din Chișinău, nu este primit de miniștrii din Guvernul Orban ori de primul ministru României.
Probabil, la București există două tabere, una pro Maia, alta pro Andrei. Nu se știe exact care dintre aceste echipe, vor avea aprobarea/susținerea Palatului Cotorceni.
Existența a mai multor puncte de vedere referitoare la strategia statului român pe Republica Moldova seamănă cu o lipsă de consecvență și pierdere de resurse și energie. Doleanța domnului Țâcu, făcută public la Chișinău, ca politicienii români să aibă un aord de tip Snagov referitor la Republica Moldova este una de bun simț și logică.
În contextul în care formațiuni politice concurente la București vor susține concurenți electorali diferiți la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, mă aștept la canibalizarea concurenților de dreapta și creșterea numărului de neparticipare la alegeri în rândul simpatizanților dreptei.
Da, statul român ar trebui să aibă un acord de tip Snagov referitor la Republica Moldova, ar trebui să aibă o strategie pe termen lung referitoare al statul dintre Prut și Nistru, inclusiv în eventualitatea anunțată, greu de probat, dar nu de exclus, că acesta se va reîntregi cu regiunea transnistreană.
Voi aminti, și fac lucrul acesta de vreo zece ani, că numărul de poduri rutiere peste Prut a rămas același – cinci. Că anunțatul, de la nivelul primilor miniștrii, control comun la punctele de trecere a frontierei, pentru reducerea tipului de trecere, nu s-a realizat. Remarc, decepționat, că discuțiile despre realizarea unui spațiu informațional comun între cele două state au rămas doar la stadiul de discuții și că la Chișinău, încă nu se vând, în chioșcuri, ziare și reviste românești. Spun, încă odată, datele statistice arată că investițiile românești în spațiul basarabean sunt mult în spatele celor ruse.
Atunci când Bucureștiul oficial va avea o strategie asumată, pe termen lung și mijlociu, de toate formațiunile politice românești dedicată Republicii Moldova, voi spune că există consecvență și interes. Octavian Țâcu are dreptate, fără un acord de tipul Snagov pentru Republica Moldova, un partid pro-românesc nu va avea majoritate în Parlamentul de la Chișinău.
Fără un asemenea acord România își irosește resursele, dar și potențialul de încredere existent între Prut și Nistru. Nu vreau să cred că asta se dorește, ar însemna că statul român își pune singur piedică. Ar fi trist.
Îmi doresc ca vocea lui Octavian Țâcu să fie auzită de decidenții politici români. Altfel, ar însemna că statul român își dă cu stângu’n dreptu’ u, într-o nefirească acțiune de autosabotaj.
Iar acest lucru ar fi decepționant și urât. Mult prea urât.
Imagine de la Podul de Flori, din 6 mai 1990 când cetățenilor români li s-a permis, între orele 13.00 – 19.00 să treacă Prutul în Moldova Sovietică fără pașaport și viză.
Al doilea Pod de Flori a avut loc la data de 16 iunie 1991, când locuitorilor din Moldova au putut să treacă fără acte în România.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata