Poeziile, la ordinea zilei pe pagina de Facebook a lui Andrei Năstase. Mesajul transmis de politician într-o nouă postare

0 56
Poeziile marelui poet Adrian Păunescu se pare că au devenit postări la ordinea zilei pe pagina de Facebook a președintelui Platformei DA, Andrei Năstase.
Nemulțumit probabil de decizia Maiei Sandu de a-l desemna candidat la funcția de premier pe Igor Grosu, Năstase își manifestă supărarea prin versuri, scrie publika.md.

Imediat după ce președintele a semnat decretul de desemnare a lui Grosu, Năstase s-a arătat dezamăgit de mișcările de pe arena politică și a publicat poezia

”Orație de nuntă”. De această dată, însă, liderul Platformei DA, pe care colegii de partid l-au propus în funcția de prim-ministru, a venit cu un alt mesaj,
prin intermediul poeziei “Pacient”, tot de-a lui Adrian Păunescu, în care se arată “bolnav de… Ţară”.
“Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.
Puteţi să mă-ntrebaţi: – Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
– Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.
Mi-am investit şi timp şi nervi şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.
Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.
Puteam să am un os, cum au toţi servii,
Să-l rod meschin şi fără de idei,
Dar epocii eu i-am cedat toţi nervii
Şi ea nu-mi dă nici drogurile ei.
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Ţară,
Eu sunt bolnav de Dumneavoastră, Neam,
Nu e-năuntru hiba, ci afară,
Trăiam un veac, labil dacă eram.
N-am dreptul la o mare suferinţă?
Nu-mi daţi cartelă nici pentru prăpăd?
Ei, bine-atunci, în mine ia fiinţă
Un neam pe care voie am să-l văd.
Şi n-am să pot să-ngădui niciodată,
Acestui trup nelegiuit, al meu,
Să-nveţe nebunia blestemată
De-a-i fi uşor când ţării îi e greu.
Ca fluturele părăsind omida,
Când vine peste toţi o clipă grea,
Sunt un atlant murind cu Atlantida,
Deşi putea zbura, dacă voia.
N-aveţi la dumneavoastră-n farmacie,
Medicamente, boala să-mi luaţi,
Un singur leac îmi trebuieşte mie:
Să-i pot vedea pe ceilalţi vindecaţi.
Această boală e o boală rară,
Această boală e o boală grea,
Această boală se numeşte Ţară
Şi leacul este ea şi numai ea!”

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata